Linia frageda aproape ca se rupea sub forte care nu au mila, dar totusi ceva o sustinea sa nu`si schimbe ecuatia. O radacina primitiva din care deriva tot sistemul reusea sa o mentina la acelasi nivel. Dar o parte dintre parametrii nu se potriveau, caci in timp acestia sufereau modificari.
Dar prin derivare linia nu`si mai pastra forma originala, capata o oarecare a 3-a dimensiune, devenea cilindru. Dar forta tot vroia sa`i schimbe infatisarea, torsionandul pana acesta se despica in zeci de alte ramuri slabind astfel intregul pe care il reprezenta inainte. Ramurile isi schimbau orientarea, departandu`se de axa imaginara a fostului cilindru, fiecare urmandu`si propria “viata”, comportandu`se ca o linie de sine statatoare care era supusa acelorasi reguli. Gandurile oamenilor se supun unor reguli asemanatoare, se porneste de la un intreg…ceea ce se vrea a fi mostenirile genetice, baza viitorului sistem de valori. Diverse experiente (de viata) se comporta ca niste forte care vor sa modifice intregul.
Si ceea ce a fost odata o linie incepe sa capete forma ramuroasa a unui arbore, radiind energiile miezului catre capete, dar in acelasi timp dirijand convergent fortele catre centru. Se comporta ca si axonii unui neuron care aduna informatiile si le centralizeaza. Fiecare atingere, fiecare stimul provoaca o reactie. Buna sau rea aceasta este constructiva pentru sistem in ansamblu…acesta devine mai dur, se inveleste intr`o cochilie din ce in ce mai mare…cuprinzand mai multe intelesuri de fiecare data.
Nu crede ca si cum totul s`a prabusit atunci cand nu gasesti o logica…ci doar asculta cum au mai crescut cateva ramuri in coroana ta si incearca sa gasesti un stimul si pentru ele.
